ViaȚa CreȘtinĂ

Emil Creangă, este unul din scriitorii care se vrea nțeles, care vrea să-i fie cunoscută valoarea aurului scos din ad ncul minei lui. De aceea limitele cuv ntului rostit sunt deosebit de importante: este cuv ntul folosit de toți cei din jur, dar ale cărui dimensiuni sunt diferite, funcție de capacitatea celui ce le folosește și de cultura ce-i stă la bază. O comunicare bună are loc doar pe drumul unui limbaj limpede, motivul ce determină prezența defi nițiilor și conceptelor - un ceva natural n lumea asta plină de schimonosiri a limbii, n care p nă și

conceptul de "familie" este pe cale de a fi schimbat.

Destinatarul tuturor creatorilor este omul. Acest "om" a lui Emil Creangă este n atenția Marelui Creator, indiferent că acceptă acest adevăr sau nu. Acesta este muncitor n Grădina lumii acesteia, ca și Creatorul său. Emil a pus ntotdeauna accentul pe ceea ce Creatorul a modelat n el - "adică de la el spre alții" - nu pe drepturile ce vin n urma muncii - "adică de la alții spre el". Acesta este adevăratul "Har Divin care lucrează n noi" și ce nu permite epigonismul murdar specifi c omului nstrăinat. n virtutea lui, omul-rază a adevăratei Lumini, ce nu aparține țăr nii de r nd, este descris de apostolul Pavel stăp nind ca și cum n-ar stăp ni, folosind ca și cum nu ar folosi. n acest fel, păstorul și profesorul Emil Creangă urmărește familia, ca un singur fi r trainic mpletit n trei, trec nd prin fi liera dragostei, moralei, a spiritualității pe plan intelectual și pragmatic.

n felul acesta a călătorit nestingherit străinul acestei lumi, fără să se fi murdărit n vreun fel, lăs nd să se vadă cetățenia lui de sus. Rob credincios Stăp nului și oglindă loială a nțelepciunii Lui, el a fost farul care a ars, d nd lumină, p nă la ultima picătură a untdelemnului din vas. A lăsat n urmă un ecou - armonie pragmatică n c mp semiotic - care va răm ne peste veac n scrisul lui mărunt, totul prin fi liera caracterului său pe care adresanți-l vor numi lapidar "a lui Creangă".- Nelu Terpea