Trilogia Bau Bau Bau

THE TRILOGY BOO BOO BOO

This book is in Romanian. It is a humorous novel. If laughter is the best medecine, then Sorin Petrescu is the best doctor

TRILOGIA BAU BAU BAU este un roman care s-a vrut iniţial pentru copii şi tineret a devenit n mod neaşteptat un roman pentru toate v rstele. Pentru că, ntr-adevăr, umorul, şi mai ales umorul negru care umple paginile Trilogiei Bau Bau Bau, se adresează tuturor celor care vor să se binedispună, indiferent de v rstă.

Originalitatea acestei trilogii mai constă şi n stilul ei aparte, care pare să nu ia n seamă niciunul dintre canoanele scrisului n general. Poate pentru că umorul negru, cea mai grea specie a umorului, a cerut un asemenea stil, sau pur şi simplu pentru că autorul ştie să te aşeze n fotoliu, să-ţi aprindă lampa şi să te facă să r zi n hohote

Dacă, aşa cum se spune, r sul este cel mai bun medicament, atunci Sorin Petrescu este, n mod cert, cel mai bun doctor de familie

Iată un fragment din carte:

- Coană Tarsiţo, i spuse Colac a doua zi dimineaţa bunicii Popoiu, după ce aceasta a fost readusă la suprafaţă cu ajutorul pompierilor şi al vidanjorilor, dar observ că aici, n satul nostru, nu se respectă niciun pic regulile Uniunii Europene.

Alimpie, care era ca ntotdeauna de faţă c nd se purta o discuţie politică, dădu aprobator din cap, apăs nd butonul roşu al reportofonului.

Aici trebuie amintit că Alimpie dăduse aprobator din cap ntruc t, n afară de Sport, mai era elev fruntaş şi la Educaţie Politică. La fel ca oricare dintre voi, avea şi el o dorinţă tainică. De c nd văzuse la televizor un membru al guvernului care, numai din salariu, şi ridicase două vile, şi cumpărase două Mercedes-uri şi avea bani n cont să trăiască fără griji şi nepoţii nepoţilor lui, voia să devină şi el ministru.

Bunica Popoiu ncă nu-şi revenise total din căderea n budă şi nici n-avea timp să-şi mai revină vreodată, av nd o v rstă naintată. (Observ că am nceput să fac rime, mă g ndesc dacă n-ar fi bine ca al treilea volum să-l scriu n versuri.)

Pe de altă parte, mirosul nu tocmai plăcut stăruia pe hainele şi pe pielea ei, şi probabil asta era cauza pentru care Alimpie se afla la distanţa de opt metri. Nu şi Colac, care dormea cu vacile.

- Nu suntem n zona euro, i atrase atenţia bunica lui Colac, lăs ndu-l mască pe Alimpie.

Alimpie şi reveni cu greu, chiar mai greu dec t şi revenise bunicul după ce fusese electrocutat. Dar era h rş it deja.

- Bravo, bunico zise el, făc nd curajos doi paşi spre ea. Dar regulile se aplică totuşi, pentru că suntem membri UE.

- Vorbiţi frumos, se auzi vocea bunicului din şopron, unde săpa o groapă ad ncă n care să cadă bunica Popoiu c nd avea să vină să ia boabe pentru păsări. Voi sunteţi generaţia de m ine.

- Dar n-am spus nimic ur t, se dezvinovăţi Alimpie. Ţi-ai schimbat bateriile?

Desigur, bunicul Popoiu nu mergea pe baterii, deşi poate că ar fi fost mai bine.

- You never know, i răspunse bunicul r z nd ncetişor n barbă.